Aceasta este ultima poveste #Casarte din 2020, însă vă așteptăm cu mare drag și în 2021 să începem noul an, pe care vi-l dorim de basm, sub semnul poveștilor frumoase.
Se spune că, în preajma Crăciunului, o pasăre mică nu a mai putut să plece în țările calde pentru că avea o aripă ruptă. Tremurând de frig, a încercat să se ascundă pe rând într-un stejar, într-un ulm și într-un tufiș, dar toate au refuzat-o. Respinsă de toți copacii, pasărea a văzut în cele din urmă un brad care îi făcea semne să vină la el. În seara de Crăciun, un vânt rece și puternic a suflat peste pădure și toți copacii și-au pierdut frunzele. Doar bradul, dorind să apere micuța zburătoare, s-a împotrivit, și în lupta sa cu gerul, frunzele sale au devenit din ce în ce mai țepoase. De atunci, bradul își păstrează mereu frunza verde. Tocmai de aceea este și copacul preferat al lui Moș Crăciun.
O altă legendă, din nordul Europei, povestește că acum multă vreme, au pornit la drum lung trei virtuți surori (Speranța, Iubirea și Credința), căutând copacul care să le reprezinte: înalt ca Speranța, mare ca Iubirea și trainic precum Credința. După îndelungi căutări, surorile călătoare au găsit bradul, pe care l-au iluminat cu razele stelelor, devenind astfel primul pom sfânt împodobit de Crăciun.
Bradul este considerat un arbore sfânt pentru că vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viața veșnică.
Datina folosirii bradului de Crăciun a fost preluată de la romanii antici, care își împodobeau locuințele cu un brad sau cu crenguțe de brad în timpul serbărilor.
Până în secolul XII, brazii de Crăciun nu erau împodobiți. Localnicii îi atârnau de tavan cu vârful în jos, obicei pe care nimeni nu l-a putut explica. A urmat apoi o lungă perioadă în care se foloseau crenguțe de brad pentru împodobirea caselor.
Primul brad împodobit a apărut la Riga, în Lituania, în anul 1510. În anul 1521 prințesa Hélene de Mecklenburg a adus la Paris obiceiul împodobirii bradului, după ce s-a căsătorit cu ducele de Orleans.
Spre desfătarea colectivității, în anul 1605 a fost înălțat primul brad de Crăciun într-o piață publică din Strassburg, împodobit numai cu mere roșii. În același an, la Breslau, ducesa Dorothea Sybille von Schlesian împodobește primul brad, așa cum îl vedem și în prezent. Globurile confecționate din sticlă argintată de Thuringia au apărut abia în anul 1878 și au fost rapid generalizate la toate popoarele creștine din lume.
În Anglia, bradul de Crăciun a apărut, prima dată, în anul 1841, când prințul Albert (de origine germană) a dăruit un brad soției sale, celebra regină Victoria, și l-a instalat în castelul Windsor. În vârful bradului era instalat un înger înlocuit, ulterior, cu o stea, pentru a aminti de steaua văzută de cei trei magi veniți de la răsărit. Acest obicei s-a răspândit cu repeziciune în clasa mijlocie și în casele muncitorilor englezi, atât din metropolă, cât și din colonii.
După patentarea becului electric, în anul 1882, de către Thomas Edison, Eduard Johnson, un prieten al acestuia, a realizat prima împodobire a bradului de Crăciun cu beculețe colorate care au înlocuit lumânările.
Bradul de Crăciun a ajuns în Statele Unite, în anul 1749, odată cu coloniștii germani stabiliți în Pennsylvania și cu mercenarii plătiți să lupte în Războiul de Secesiune. În anul 1804, soldații din Fort Dearborn au tăiat brazi din pădure cu care și-au decorat bărăcile în timpul sărbătorilor de iarnă, dedicate nașterii Mântuitorului.
Se consemnează în istoria americană că sărbătoarea Crăciunului cu împodobirea bradului a fost legalizată pentru prima dată în statul Alabama, în anul 1836.
Tot din secolul XIX s-a păstrat tradiția, inițiată de un cofetar din statul Indiana (SUA), care propunea folosirea unor acadele în formă de baston alb, simbolizând puritatea și existența fără de păcate a lui Iisus. Ulterior, s-au adăugat trei dungi roșii, pentru a simboliza Sfânta Treime și durerea suferită de Hristos pe cruce, O altă dungă roșie, mai lată, va reprezenta sângele vărsat de Iisus pentru întreaga omenire.
Istoricii americani au consemnat că obiceiul împodobirii bradului a ajuns și la Casa Albă din Washington, în anul 1880, dar ulterior, a fost interzis de președintele Theodore Roosevelt, motivând pericolul unui incendiu și necesitatea protejării mediului. După o anumită perioadă, tradiția ornării bradului a fost reluată în anul 1923 și este păstrată până în prezent, cu tot fastul cuvenit.
Începând din anul 1930, brazi de mari dimensiuni au fost amplasați în piețe sau locuri publice, iar cei artificiali au apărut după anii ‘70.
Primul brad românesc care a fost împodobit la sărbătorile Crăciunului a fost cel de la curtea regelui Carol I, după venirea în Principatele Române, în anul 1866.
De atunci, poporul român nu și-a putut imagina sărbătoarea Crăciunului fără bradul împodobit în casă, în curte sau într-un spațiu public, frecventat mult de locuitori. Împodobirea devine cel mai plăcut moment pentru toți membrii familiei, îndeosebi pentru copii, care așteaptă cu nerăbdare venirea lui Moș Crăciun.
Și la #Casarte, bradul de Crăciun va rămâne împodobit până pe 31 decembrie ca să puteți găsi sub el Campania #Casarte de Crăciun 2020, cu reduceri foarte mari de prețuri la toate produsele, de care să vă puteți bucura fie pentru voi, fie pentru cadouri pentru cei dragi vouă.
Vă invităm să alegeți dintr-o gamă variată de lenjerii de pat pentru copii, cuverturi pentru copii, huse de protecție pentru canapele, cuverturi, lenjerii de pat etc.
Vă așteptăm cu drag pe www.casarte.ro!
Lasă un răspuns